Clonare universală. O viață în graffiti.

Anul 2300.
Suntem în secolul afacerilor digitale, în planul inovației cu un orizont de energie inepuizabilă.
Timp de 200 de ani, s-au schimbat tendințele din toate domeniile, dar multe probleme etice s-au agravat în favoarea vieții materiale.
Acum toată lumea este clonată, dar nu în sensul duplicării ADN-ului.
Oamenii s-au clonat singuri imitându-se unii pe alții și copiind între ei comportamentele și obiceiurile. A fost suficient o idee creată de cineva, pentru ca ceilalți să o pună în practică în mod similar.
Oamenii poartă aceeași mască și se îmbracă la fel, uitând de acea libertate de exprimare originală, după personalitatea fiecăruia.
Acum, oamenii sunt identici din punct de vedere cultural și profesional.
Toți au pornit de la Unul, dar Unul nu era pentru toți. Unul era pentru el, nu trebuia copiat. Detaliile sunt secrete și greu de accesat de mințile ruginite.
Totuși excepțiile nu au murit; acele excepții care te provoacă să îndrăznești să fii altfel, dacă Altfel înseamnă să fii Tu...
Nelly este o femeie în vârstă de 45 de ani, care lucrează de mulți ani în cadrul unei companii de brand internațional.
Biroul ei este situat în subsolul clădirii și nu a fost văzută niciodată de colegi, în afară de cel care a angajat-o în cadrul unui interviu online.
Situația este clară pentru ea: i se oferise acel post datorită CV-ului ei impresionant, dar nu fusese încă acceptată pentru a lucra alături de ceilalți, în birourile luxoase de deasupra. Motivul?... Nelly nu este o clonă.
Nelly nu dorește să renunțe la imaginea ei naturală, care o desăvârșește și care o face unică. Nelly nu vrea să fie o copie a unei identități comune.
Angajatorul i-a oferit postul cu condiția să lucreze la subsol, considerând că imaginea ei simplă poate influența și poate afecta imaginea companiei. O companie se identifică prin ceea ce oferă, dar și prin oamenii care o reprezintă în mod direct sau indirect.
În biroul ei rece, în timpul pauzelor mute, Nelly desenase un graffiti pe un perete, reprezentând imaginea ei ca și clonă. Obișnuia să se gândească cum ar arăta dacă s-ar schimba într-o figură atât de cunoscută. Știa că sufletul i-ar fi rămas același, dar nu ar fi putut să se transforme în ceea ce nu este la originea ei pură.
Nelly din graffiti era totuși la fel de frumoasă și autentică, ființa ei specială trona dincolo de orice vopsele cu miros de butanol.
Într-o zi, șeful ei i-a trimis un ultimatum, anunțând-o că va fi concediată curând dacă nu se schimbă pentru a intra în rândul lumii. Avea la dispoziție 15 zile.
Ce putea să facă?...
Avea nevoie de acel job, chiar dacă mediul nu era unul favorabil.
Banii îi susțineau libertatea de a rămâne aceeași.
Ideea salvatoare i-a venit în scurt timp: aceea de a-și confecționa o mască care imită pielea umană și care să semene cu clona ei de graffiti, pe care să o poarte la job.
Chiar așa a făcut...
Când s-a prezentat la birou, șeful ei nu și-a dat seama că Nelly juca teatru. Oricum nu conta, atât timp cât semăna cu ceilalți: o clonă artificială.
Apoi biroul ei a fost mutat la un etaj superior al clădirii. Serviciul devenise o provocare continuă, căci nu era ușor să lucreze în preajma celor care acționau după ideile altora și care erau interesați doar de nevoile și plăcerile unei vieți păcătoase.
Într-o zi a apărut o problemă la birou. Compania fusese reclamată că a indus în eroare clienții pieței, prin vânzarea unui produs cu un ambalaj nou, fără să anunțe dinainte de această schimbare. Nelly lucra în departamentul răspunzător pentru această eroare și a fost direct acuzată de o acțiune pe care n-o făcuse.
Oricine ar fi putut să o facă, dar nu ea. Nelly nu greșea niciodată, avea o tehnică de lucru remarcabilă.
Șeful lor i-a chemat la o ședință de urgență.
El a început să spună:
- Cineva a călcat pe lângă o treaptă, iar acum clienții își pierd încrederea. În aceste zile a scăzut cu 50% procentul vânzărilor. Cineva va trebui să plătească pentru această pierdere. 
Apoi, continuă, adresându-se lui Nelly:
- Anunțul cu noul ambalaj a fost livrat din computerul tău. Care este explicația pentru care ai făcut asta?
Nelly: - Domnule, nu am făcut eu. Pur și simplu s-a întâmplat. Dar știu care este vinovatul. Am găsit instalat un virus, care are acces la orice fișier și le poate expedia fără să știm.
Șeful: - Ești ridicolă! Ce prostii spui!... Nimeni nu poate intra astfel în software-ul nostru!... Nu accept o astfel de explicație! Trebuie să plătești!...
Nelly: - Cum să plătesc?... Sunt nevinovată și îmi pare rău! Dar haideți să găsim o soluție împreună!...
Șeful: - Concurența ne-a depășit și a urcat în top. Tu o vei da jos de acolo. Te vei duce să te angajezi la ei. Nu mă interesează cum vei obține un post, dar în 7 zile trebuie să le boicotezi sistemul și să lase terenul liber pentru noi.
Nelly: - Nu voi face asta! Este o ilegalitate!... 
Apoi, dându-și jos masca, continuă: 
- Am purtat această mască pentru a vă fi pe plac, dar nu am renunțat niciodată la versiunea mea, adevărul a fost dintotdeauna în fața voastră. Pentru profesie și pentru bani, v-am răbdat superficialitatea și insensibilitatea, dar acum e timpul să vă spun că jocul s-a sfârșit!... Până și un desen graffity transmite mai multă viață, dar voi nu aveți acea suflare umană.
Toți cei prezenți rămăseseră uimiți de îndrăzneala ei, dar nu au înțeles nimic din acea situație și nu au gândit nicio morală. 
Nelly a renunțat la acel job, devenit mizerabil, în baza unei pensii private cu care își putea continua liniștită viața.
Oare lumea nu mai poate fi schimbată?... 
Ce e bun și ce e rău?...
Imaginea clonei din desenul ei cu graffiti nu va deveni niciodată reală, nu va fi imaginea unei ființe minunate precum Nelly.