Distanța este un zid pe care scrie "Pericol de dărâmare!"(II). Enigma cu indicii.

Monodramă - creație teatrală  

 

Prezentarea personajelor 

Smolescu: este directorul unui hotel declarat centru de carantină în perioada unei pandemii. Are vârsta de 45 de ani, de înălțime medie și greutate potrivită, cu pielea bronzată. Tot timpul poartă ochelari de soare, se îmbracă cu blugi negri și cămașă galbenă și îți dai seama că are o bomboană în gură când îl auzi vorbind. Este un tip care face bancuri seci și căruia îi plac femeile plinuțe. 

Bucescu: este bucătarul hotelului administrat de Smolescu. 

Are 30 de ani, are un trup bine lucrat la sală și este un master-chef prin meserie. Pentru că nu are timp de familie, așteaptă ca perechea potrivită să vină singură la el. Vorbește cu accent moldovenesc. 

Hața: este femeia de serviciu de la hotel. O apariție veselă, cu o uniformă de lucru impecabilă, căreia i s-ar potrivi mai degrabă un post de asistentă medicală. Este o profesionistă în activitatea de curățenie și dezinfecție. 

Cordescu: un bărbat înalt și musculos, este paznicul hotelului. Este un justițiar care iubește legea, un om cinstit, în jurul căruia totul trebuie să fie perfect din punct de vedere al ordinii și conduitei publice. Se îmbracă cu o cămașă albă cu dungi negre și cu mâneci scurte, pantaloni negri și este încălțat cu ghete maro. Are un brâu negru la mijloc, de care sunt agățate un spray paralizant și un dispozitiv cu alarmă. 

Arimela: este o frumoasă cântăreață, în vârstă de 35 de ani, adusă în carantină la hotel. Ea își cântă cuvintele și se exprimă doar în rime. Este foarte sensibilă, alergică la locurile murdare. 

Costinel: a doua persoană aflată în carantină la hotel, este un tip ieșit recent din pușcărie. Are un singur tatuaj pe mână, simbolizând un cer albastru pe care scrie cu galben „Fără limite!”. Are 44 de ani, cu un trup sportiv și obișnuiește să se îmbrace într-un trening albastru. 

Gabriela: a treia persoană aflată în carantină la hotel, este o studentă la Facultatea de Construcții, cu o naționalitate străină, dar care vorbește foarte bine limba română. Este mică de statură, puțin grăsuță și poate mânca doar anumite feluri de mâncare. 

Părintele Eugen: a patra persoană aflată în carantină la hotel, este un preot bătrân, cu barbă scurtă, îmbrăcat în veșminte sfinte. 

Romu: este un anchetator de la poliție, un bărbat foarte slab, îmbrăcat într-un costum alb, cu o insignă albastră în piept. 

Actul I, Scena I 

Personaje: Smolescu, Arimela, Costinel, Părintele Eugen, Cordescu. 

Suntem într-o dimineață de vară, în holul principal al hotelului. Arimela, Costinel, Eugen, Gabriela sunt adunați acolo, la distanță de doi metri între ei și au câte o mască la gură. 

Smolescu este în fața lor: Bună ziua, deși nu este o zi fericită pentru nimeni! (Se vede cum mestecă bomboana din gură) Ați fost aduși aici pentru a sta izolați timp de 15 zile, fiind suspecți, pe hârtie, nu pe limbă (zâmbește), a fi purtătorii virusului care naște clovni în toată lumea. 

Costinel (aparte): Mda, păi la un clovn mă uit chiar acu’... 

Smolescu: Veți sta în camerele pregătite, veți fi monitorizați și veți putea ieși, pe rând, la baie și la bucătărie, respectând regulile de igienă și protecție! Ați urmărit știrile... Știți deja cum se desfășoară circul, restul e praf în ochi. Să vă spălați bine pe... (tușește) ochi. Vă doresc un sejur de poveste! (râde ușor ironic) 

Cordescu (cu un ton hotărât): Puteți intra în orice cameră, căci toate sunt la fel. Intrați cu hotărâre, că nu mai ieșiți degrabă. 

 Scena II 

Personaje: Hața și Bucescu. 

În bucătărie sunt pregătite trei oale cu mâncare tradițională și cinci platouri cu desert. 

Bucescu și Hața sunt în acțiune. 

Hața (în timp ce șterge ușa cu dezinfectant): Ce le-ai pregătit azi oaspeților? 

Bucescu (zâmbește mândru): Sarmali, supâ cremă di morcovi, fripturâ di pasâri cu garnitură di cartofi fierți, salatâ di varzâ. Pentru desert am făcut cornulețe cu magiun și plăcintâ cu mere. 

Hața: Ooo, ca de obicei, îți arăți măiestria!... Îți spun eu că ăștia n-o să mai plece de aici! Doar dacă n-o să moară de plăcere... (râde) 

Bucescu: Di ci, dragă?... 

Hața: Păi cu această ospitalitate hotelieră primită gratis, cine ar avea de comentat? I-am văzut pe geam când au venit. Niciunul dintre ei nu mi s-a părut trist că intră în carantină. (Serioasă) Am impresia că ăștia habar nu au pe ce lume trăiesc. Habar nu au ce virus poartă!... 

Bucescu: Asta nu sâ știe. Așie vorbești tu din experiența pi care nu ai avut-o. Hai, termină di șters! 

Trebuie sâ pregătesc porțiile cu mâncari. 

Hața (zâmbind): Mă zăpăcești cu graiul tău combinat! Învață-te odată să vorbești domnește pe românește! 

Bucescu: Hai, pa, pa!...(iese zâmbind)  

Actul II 

Câteva zile mai târziu  

Scena I 

Personaje: Arimela, Gabriela, Costinel. 

În holul de la etajul doi al hotelului, se observă trei uși întredeschise și se aud vocile capetelor ivite, cu masca pe gură. 

Arimela (cântând cu ton jos): Dragi colegi de suferință,/Ăsta-i lux dintr-o sentință!/Spuneți, voi cum rezistați/ Fără părinți și făr’ de frați?... 

Gabriela (înfometată): Mie mi-e foame. Eu rezist dacă mi se dă mâncare, căci trebuie să am burta plină tot timpul. Profit de perioada asta pentru a învăța pentru examene. 

Costinel: Șssst! Mai încet, gagicilor, că ne aude paznicul. Ce propuneți să facem?... Dar tu (uitându-se spre ușa Arimelei) de ce vorbești cântând, nebuno? 

Arimela (ațâțată): Eu sunt cântăreață!/ Ai grijă cum vorbești!/Părintele-i de față/ Și poate te căiești! (arătând cu o mână spre o ușă închisă) 

Costinel (în mod pervers): Ce zici, ne spovedim amândoi în nopțile astea?... 

Arimela închide ușa trântind-o. 

Gabriela (șoptind): Vine cineva. Ce bine miroase! În sfârșit ni se aduce masa. (Închide rapid ușa) 

Costinel se retrage și el din ușă. 

 Scena II 

Personaje: Bucescu, Hața, Cordescu, Arimela, Gabriela, Costinel, Părintele Eugen. 

După minute de așteptare, Bucescu apare pe hol împingând o masă mobilă, pe care se află porțiile cu mâncare. Este însoțit de Hața și de Cordescu. 

Cordescu (cu atitudine impunătoare): - A sosit mâncarea!... Deschideți ușa camerei voastre, în ordinea în care sunteți strigați, primiți pachetul, apoi închideți imediat ușa. 

Hața (serioasă): - Dezinfectați-vă mâinile înainte de a ieși, puneți-vă masca! Poftă bună să aveți! 

Doar trei uși se deschid, apoi se închid una după alta. 

Bucescu (cu glas manierat): Domnișoara Gabriela, vă așteptăm să luați mâncarea pregătită. 

Pentru că nu se răspunde, Cordescu deschide ușa și caută prin încăpere: Nu e aici. (înroșindu-se instant la față). 

Hața: O fi la baie... 

Cordescu (se enervează): Dar nu a cerut prin stație permisia de a ieși! 

Hața (la fel de implicată): Haideți cu mine! Intru eu la baie să verific. 

 Scena III 

Personaje: Cordescu, Hața, Bucescu, Gabriela. 

Baia comună este încuiată. Cordescu o deschide cu o cheie de rezervă și exclamă speriat: Dumnezeule, este căzută pe gresie!... (Către Hața și Bucescu) Nu, nu vă apropiați de ea! Să ieșim și să sunăm la Serviciul de Urgență! 

Hața (categorică): E moartă! Se vede clar că e înghețată precum un congelator... 

Bucescu (disperat și ținându-se de cap): Coșmarul abia începe... 

 Actul III  

Scena I 

Personaje: Costinel, Părintele Eugen. 

Pe holul hotelului de la etajul al doilea se așternuse o liniște înfricoșătoare. 

Doar zece minute au fost disponibile pentru a avea loc actuala scenă. 

Costinel a dat buzna în camera descuiată a părintelui Eugen: Părinte, nu mai e timp! Am venit pentru prima și ultima spovedanie!... 

Părintele Eugen: Vino, băiete și spune... Stai în genunchi, către răsărit și mărturisește fără frică... 

Costinel (căzând în genunchi): Îmi pare rău, părinte pentru toate cărările greșite pe care am umblat până acum. La sfânta ta biserică nu am mai fost de la botez. Mi-e frică, părinte, că voi sfârși în pușcărie pentru totdeauna!... Aud alarmele mașinilor de poliție... Cred că au venit după mine!... 

Părintele Eugen: Cum te numești? 

Costinel (cu glasul înmuiat): Costinel. 

Părintele Eugen (blând): Ce-ai făcut? De ce te căiești? 

Costinel (disperat): Nu m-am putut abține și m-am dus după ea. Clovnul era acolo și îi ținea gura astupată, în timp ce o obliga să... Nu vă pot spune direct, părinte. Am fost martor la un viol. 

Părintele Eugen (miluindu-l): Fii binecuvântat, fiule! Domnul să fie cu tine!... 

Costinel iese rapid din cameră, cu lacrimi în ochi. 

 Actul IV  

Scena I 

Personaje: Romu, Smolescu, Costinel, Părintele Eugen și toți ceilalți, care nu mai apucă să vorbească în acest act (Hața, Bucescu, Arimela) 

E o oră târzie în noapte. În sala de conferințe a hotelului s-au adunat toți cei aflați acolo în carantină, stând la distanță de cinci scaune unul față de altul. Parcă sunt niște stafii mute, fețele lor nu exprimă nimic. 

Romu, aflat în fața lor, cu masca la gură, începe să vorbească pe un ton aparent liniștit: Situația este gravă. Unul dintre voi a fost găsit mort, mai exact, domnișoara Gabriela. Înregistrez acum declarațiile voastre. Știți care e regula: tot ce veți spune poate fi folosit împotriva voastră. Acum veți ieși și veți intra, pe rând, la interogatoriu. (Uitându-se către Smolescu) Domnule Smolescu, rămâneți, sunteți primul pe care vreau să îl aud. 

Ceilalți ies din sală. 

Romu continuă: Deci, ce aveți de declarat în legătură cu faptul că domnișoara Gabriela a fost găsită fără suflare în baie? 

Smolescu (sigur pe el): Eu nu eram la hotel în acea zi. Sunt uimit de această tragedie. 

Romu: Bănuiți pe cineva? 

Smolescu (cu ton grăbit): Este evident! Pușcăriașul a pus ochii pe ea. 

Romu (se apropie și îl apucă brusc de gât): Vorbești fara dovezi? (apoi se îndepărtează)Deocamdată atât. Rămâi prin apropriere. Să intre Costinel. 

Smolescu iese, fără să se mai uite la ceilalți. 

Costinel apare cu o expresie rănită întipărită pe față. 

Romu (deja nervos): Ce ai de declarat în legătură cu cadavrul fetei? Ai fost tot timpul în camera ta sau ai ieșit fără permisie? 

Costinel (în mod sincer): Am fost plecat din cameră. Am ieșit pentru a merge de urgență la baie, fără să știu că era deja ocupată. Ușa era descuiată și am intrat în viteză. Eu, care sunt obișnuit cu adrenalina, ce am văzut acolo a fost neașteptat. Clovnul o forța pe Gabriela să... (Se oprește) 

Romu: Să ce?... 

Costinel (disperat): O viola! Am ieșit imediat și am fugit în camera preotului. El știe acest adevăr, el poate fi martorul meu! 

Romu (sever): El poate apăra pe oricine. (Se enervează) Te joci cu mine? Spune adevărul!... 

Costinel: Nu mai am nimic de zis. Puteți aresta un om nevinovat precum ați mai făcut de atâtea ori! 

Romu (țipă): Ieși afară!... Apoi, strigă din ușa sălii: Să intre părintele Eugen! 

Părintele Eugen pare obosit. 

Romu: Părinte, ce ai de declarat? 

Părintele Eugen (cu calm): Dumnezeu este deasupra noastră, dar uite unde îl poate duce distanța pe om. Distanța poate apropia oamenii cu dor sau îi poate despărți prin cele mai crunte păcate. Sărmana copilă a căzut victimă în această carantină monstruoasă, ca într-o pușcărie fără apărare. 

Romu (din nou, se aprinde): Lăsați impresiile! Spuneți exact ce știți! 

Părintele Eugen: Costinel a venit la mine în cameră, foarte speriat. S-a spovedit. Mărturisirea este confidențială. Nu vă pot ajuta cu nimic. Mă puteți aresta în locul unui nevinovat? 

Romu (nervos): Mai grav!... (iese din sală, pe holul unde așteaptă ceilalți)... Sunteți nebuni de legat!Când se va termina această izolare, veți simți mustul acru pe care îl va scoate legea din voi. Problemele apar atunci când nu respectați regulile! Nu s-a murit din cauza virusului, asta e sigur... 

(arătând spre toți) Clovnul este unul dintre voi... Pentru azi, se va trage cortina, dar mâine, vom continua mult mai aproape de adevărul care plutește în aer.