Bilionara în doze de aluminiu. Autoportret. Divergenta
Divergenta este simbolul feminin de azi care duce mai departe în viitor reperul vieții curate, încurajând oamenii să gândească singuri și să fie creativi, naturali și originali, sinceri la port și isteți prin cuvinte și acțiuni.
Divergenta este simbolul celor deschiși la minte, onorabili și dedicați, care se implică în diverse activități și cărora le place să învețe, al celor curajoși și apți să decidă pentru ei înșiși.
Divergenta este simbolul oamenilor excepționali, care nu își doresc să fie recunoscuți neapărat în mod public, dar își doresc să lucreze împreună cu alții și să creeze lucruri mărețe.
Viața lui Noya a decurs în mod firesc după povestea din anul precedent, luând contact cu schimbările șocante și neașteptate din toată lumea.
Noya a continuat să strângă dozele de aluminiu aruncate peste tot și din locurile în care gunoiul menajer nici măcar nu era selectat.
De data aceasta a făcut un autoportret simplu, pentru a marca încă un an în care speranța universală a lumii și-a păstrat lumina; încă un an în care Noya a primit lecții de viață dure, cu zile în care a trebuit să meargă pe jos cu glezna luxată, imitând mersul normal, cu durerea unui picior prins într-o capcană invizibilă.
Noya era puternică și nu dorea să arate public disconfortul și oboseala zilelor lungi de muncă, deși obișnuia să își exprime fățiș sensibilitatea în multe alte moduri scrise și nescrise.
Triliardarul lumii, care îi oferise la un moment dat un post de ambasador în ideea de refolosire a dozelor de aluminiu în industria electronică, se pierduse în spațiul ocupat de sateliți și alte tinichele, iar Noya pur și simplu nu își mai găsise rostul acolo.
Simplitatea, naturalul, imperfecțiunea și anumite valori umane parcă ar caracteriza astăzi pe Muma Pădurii sau pe oricare altă creatură imaginară, înlocuită în mod vădit cu ingredientele artificiale ale unor imagini trase la indigo.
Totuși un om simplu nu poate schimba singur lumea.
Când ești singur, parcă nu te bagă nimeni în seamă, mai ales dacă nu mergi în mâini, cu capul în jos și cu ochii închiși.
Noya crede că se va conecta până la urmă cu oamenii potriviți sufletului ei, cu care să obțină puterea semnificativă de a fi cineva și de a realiza ceva măreț pe această planetă vie.
Da, Planeta încă mai trăiește, în pofida încercărilor unora de a o întoarce pe toate părțile și de a o exploata până la epuizare.
Planeta încă mai are suflet... Un suflet sincer precum al lui Noya, care își arată emoțiile prin atâtea fenomene alarmante.
Plutind în oceanul personal de gânduri, Noya a mai creat un tablou, cu ajutorul dozelor din aluminiu.
Da, ar putea fi chiar Noya în acest tablou, un autoportret al unei persoane feminine, care poate avea orice nume până la urmă, simbol al omului divergent, care îi iubește, îi înțelege și îi acceptă pe ceilalți așa cum sunt.
<<Nu putem opri furtuna și ploaia cu gheață...
Nu putem opri vântul rece și nu putem scăpa de praful care se ridică în tornade...
Nu putem opri ivirea zorilor zilei și nici apariția nopții...
Nu putem controla aceste fenomene naturale...
Doar ne putem ascunde de ele sau le putem accepta așa cum se desfășoară...
Acesta este adevărul... Un adevăr care poate minimiza pe oricine se crede buricul pământului...
Ar trebui să fim mult mai atenți, căci riscăm să ne dăm singuri foc la casa pe care o reprezintă Terra.>>
Acestea sunt probabil ultimele gânduri ale lui Noya, care încheie această poveste.
Comentarii